miercuri, 16 mai 2012

VIATA FARA OGLINZI

      O privesc îndelung așa cum nu m-am priceput niciodată să o văd. O studiez amănunțit cu ochi critic de femeie. Era zilnic în preajma mea, o atingeam adeseori dar niciodată nu m-am gândit la ea altfel, ca la o ființă frumoasă cu sufletul bogat, de fapt... nu m-am gândit în nici un fel mult timp. Uitam mereu de existența ei. Dar acum e aici, lângă mine, palmele mele-i ating buzele frumos conturate, gâtul delicat, îi privesc ochii sclipind verzi de sub șuvițele rebele.E sfioasă, debusolată și tace.

    Incep să-i vorbesc molcom, să-i povestesc despre felul în care se privește cerul și răsăritul și asfințitul și mugurii copacilor, despre viață și despre ce înseamnă a trăi. Îi deschid porți spre care rătăcise drumul sau poate nici măcar nu pornise vreodată. O simt ușor cum se destinde și zâmbește fermecător. Ati văzut pe cineva care zâmbește cu ochii?Ați văzut lumina din ochii lor?Așa e ea. Mă tulbură tot mai mult. Mă înțelege, doar vorbim aceeași limbă, suntem amândouă femei.
Mă întreb de ce am ignorat-o atâta timp, poate fiindcă mult timp cineva mi-a spus că ea e o femeie anostă, un chip comun cu minte inceată și calități inexistente. Cuvintele ei, sărmane frunze uscate luate de vânt. Mi-a spus că tăcerile ei sunt lungi și e mai bine așa, oricum nu vroia să o audă vorbind. Omul acela era întunecat precum bezna. Nu știa să râdă, bietul, se născuse trist. Și eu am crezut ani în șir că spune adevărul .

     Iartă-mă draga mea, dar el mi-a spus că nu știi să zbori, că locul tău e printre lucrurile mărunte, dar cum așa, uite, ești printre rândunele. Nu bănuiam că ești atât de diferită. Ai invățat felul in care zboară păsările, trebuia să dai doar din aripile pe care ți le-ai crescut singură în atâția ani de solitudine. Sunt mândră de tine iubito .Acum știu că păstram dragostea pentru tine ascunsă  dar începând de azi, o să-ți repet zilnic că te iubesc și am să te alint cum doar femeile știu să o facă cu sufletul lor de floare.

    Ziua s-a sfârsit, mă simt secătuită de energie .A fost o zi a adevărului. Adormim imbrățișate . E cea dintâi zi și noapte pe care o petrec cu... mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă te regăseşti printre răndurile acestea, dacă cuvintele mele te-au făcut să-ţi reconsideri puţin valorile, dacă eşti de acord cu mine că fericirea o putem găsi şi în lucrurile mărunte sau dacă, pur şi simplu ţi-a plăcut cum am scris, lasă un semn de trecere.