miercuri, 16 mai 2012

N-AI NEVOIE DE FOARTE MULTE CA SA FII FERICIT , E DEAJUNS O MANA DE PRIETENI IN ASFINTIT - decembrie 2011

      Parcă nici nu simt că vin sărbatorile, sunt zile ca oricare altele, aud o voce din spate și tresar speriată că cineva imi citește gândurile. Am eu multe în cap acum... hmm, să gândesc cuminte. Le mătur, le bag sub preș și scot la iveală altele cu îngerași, colinde și leru-i ler. O să încep să levitez cu atâția îngerași în minte. E epidemie de sfințenie, ar trebui instaurată carantină să nu ne molipsim și noi, ăștia păcătoșii .Chipu-mi strălucește acum angelic... sper. Firea mea versatilă mă ajută. 
        Îmi rotesc ochii prin club și observ că„ vrăjitorul „a venit deja, ne așteaptă. Ne întâmpină cu zâmbetul larg și brațele deschise a îmbrățișare. Clubul se umple încetul cu încetul și Walter Ghicolescu iși ia tovarășa de pribegie sub braț îndreptându-se spre microfon.Corzile vibrează ascultătoare sub mâna lui. E carismatic și melodiile-i curg plăcut.Cântă alternând, colinde cu melodii ritmate și poezie Este un artist complet.Atmosfera este destinsă și prietenească iar publicul se însuflețește.Invitația picură cald: 
   „ Hai fă-te comodă-n fotoliu 
 Infruntă-ți tendința spre nu 
 Renunță te rog la orgoliu
 Și cânta-mi din nou voulez vous„ 
    Ajun de Crăciun, prag de ger și de bilanțuri, prag de alt an, încă unul adăugat, încă unul scăzut.Timpul face socoteli scurte, fură și împovărează în aceeași măsură. E trecut de 12 noaptea și Crăciunul ne prinde împreună. Băieții au terminat de cântat. Au fost grozavi. Chitarele iau drumul tăcut al huselor iar tobele stau roșii și obosite într-un colț. Nu, nu plecăm încă deși patul ne așteaptă, pe întuneric, răbdător... E a doua seară când ne întâlnim și e bine. Melodii vechi ne incită amintirile și pașii de dans devin nostalgice aduceri aminte.
      Sunt locuri care te atrag ca un magnet. Involuntar devii dependent de atmosfera aceea specială care se creează acolo și o dată dacă nu ai fost prezent, paradoxal, parcă îți lipsește fumul, scaunul incomod și oboseala aceea plăcută din miez de noapte Sunt clipe în care simți că se întîmplă minuni, când sufletul încrâncenat se deschide cotlon după cotlon, cu ajutorul unei melodii, a unui vers, cu fredonarea șoptită sau apăsată a unui cântec împreună cu prietenii. Realizezi că bucuria de-a fi împreună desface lacăte ale tristeții și că da, acolo, ai sentimentul apartenenței.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă te regăseşti printre răndurile acestea, dacă cuvintele mele te-au făcut să-ţi reconsideri puţin valorile, dacă eşti de acord cu mine că fericirea o putem găsi şi în lucrurile mărunte sau dacă, pur şi simplu ţi-a plăcut cum am scris, lasă un semn de trecere.