- Daaaaaa, vine din camera alăturată, răspunsul
prompt și pofticios. Stai să se
termine filmul, mai e un pic.
Se întinde
leneș, oasele trosnesc, mijlocul o doare de atâta stat
pe scaun, la calculator. În casă miroase
frumos, a vanilie și coajă de
lămâie. În cuptor, checul crește burtos, cu dungile de cacao brăzdându-l
strâns și degeaba, ca un corset prea mic.
- Viiiin
acum, strigă, stai să
pun o melodie. Vine lălăind
târșâindu-și
papucii pe gresie.
Degetele se rotesc pe marginea castronului,
formând drumuri sinuoase în ceea ce-a rămas
din albușurile, bătute
spumă, cu zahăr.
-
Să-l
mai las la cuptor? o întreabă și-i răspunde c-
un
„puțin la foc
mic„ printre buzele, ce zâmbesc satisfăcute
și mânjite cu aluatul aromat.
-
Când se răcește, te rog să tai niște felii, mi-e poftă de
mor.
Te las, merg dincolo, mai am niște
e-mail-uri de trimis.
Gata cu pauza.
Zdrăngănitul
vaselor, sub jetul de apă, se aude
casnic și plăcut. Apoi,
liniștea se strecoară
lin, doar cîinii se aud hâmâind în frigul de afară.
Copilul străzii, își
încearcă vocea într-un cântec trist și înfrigurat înainte de-a merge la culcare pe undeva. Toamnă.
E destul de
târziu și somnul, pândește
în jurul ochilor. Pe masa din bucătărie, feliile de chec, stau frumos aranjate pe farfurioară. Mușcă cu poftă și gustul copilăriei se
insinuează
nostalgic. Zâmbește. Sunt ani, de când n-a mai șters cu atâta bucurie, castronul rămas cu aluatul de la prăjituri. Timpul s-a rostogolit ca un tăvălug... a devenit mamă la rândul ei; prima dată, apoi a doua ... Frânturi de
amintiri... glasurile fetelor țipând, în
hârjoneala cauzată de disputarea bucăților celor mai mari de prăjitură, râsul triumfător al
celei care ieșise victorioasă ...
Oftează... ce-au mai trecut...Anii ăștia se duc...
Întinde mâna și mai ia, cu un sentiment confuz, încă o felie, din checul făcut
de fiica ei, în această seară. Rolurile s-au inversat șoptește și
se simte, un copil crescut prea curând,
atât de mare.
frumos, sensibil si pofticios de aromate...amintirile...
RăspundețiȘtergereSi eu, si eu am lins castroane la mama acasa, ce amintiri frumoase....
RăspundețiȘtergerelaura b.