vineri, 13 mai 2016

DEOCAMDATĂ FĂRĂ TITLU DAR MAI ALES, FĂRĂ CUVINTE



        
        Nu știu dacă vârsta vine cu înțelepciune însă cu siguranță idei înțelepte îți vin când ai lăsat multe experiențe în urmă.
   Râde și în clipa următoare zâmbetul ia forma unei grimase. E ca o bomboană fondantă, roz la suprafață și închisă la culoare în interior. Gustul...probabil amar.
    Prietena mea mi-a povestit azi ceva inedit. Nu o să-i redau cu exactitate cuvintele fiindcă ar fi prea multe sughițuri.
       Motivul care a generat toată treaba a fost unul extrem de banal. Din perspectiva lui. A soțului. Mare scofală că a vizitat niște, deci niște, paturi străine. Cărările infidelității sunt atât de bătătorite încât devine frustrant să nu le calci.
   După șocul inițial, doamna a înghițit în sec, fiindcă în viață mai trebuie să înghiți și fără să bagi nimic în gură. După cum spuneam, a tras  și aer adânc în piept și i-a spus-o într-o seară  știu tot nemernicule, atât i-a spus, nemernicule, poate și nesimțit dar asta nu-și mai amintește niciunul fiindcă atmosfera era extrem de tensionată. S-a apucat apoi să pregătească cina.
   I-a preparat ceva gustos și i-a mixat și o banană cu lapte și miere.  Domnul a mâncat tot liniștit, poate oarecum crispat, dar i-a plăcut fiindcă la final a râgâit.
  La ora 23,20 doamna i-a dat o pastilă pentru digestie, l-a scărpinat puțin pe spate și    i-a spus noapte bună mergând la culcare. Au dormit bine, cel puțin ea fiindcă obosise datorită atâtor decizii înțelepte.
      Cafeaua avea caimacul dens, așa cum îi plăcea lui și domnul a savurat-o cu plăcere dimineața când s-a trezit..Dinspre aragaz venea un miros apetisant de bunătăți.  A mai trecut o zi în care a mâncat foarte bine iar clătitele au fost delicioase. Căci era weekend și se răsfățau.
       Paloarea lui însă o îngrijora foarte mult și i-a spus-o de cîteva ori în următoarele zile. Nici cu tusea înecăcioasă nu era tocmai ok, cât despre piciorul care-l durea nu era deloc de neglijat fiindcă auzise ea că în unele cazuri se ajungea la operații grele sau chiar  la amputări. El fuma mult si era expus.
     Viața decurgea într-o armonie casnică și tihnită. Își vedea fiecare de munca lui iar când se întâlneau discutau ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
 Uneori doamna își suna cîte o prietenă, mergea în dormitor și inchidea ușa. Vorbeau tot felul de nimicuri însă râdea strident și cu poftă. Se oprea un moment doar când el deschidea ușa curios pretextând diverse motive.
 Era incă frumușică și cochetă deși de ceva timp trebuia să folosească cremă pentru tenul matur. În ultimul timp nu prea avea poftă de mâncare, așa în general nu mai avea poftă de ceva, dar era bine căci talia i se subțiase . În cîteva nopți, dar nu una după alta, ea a inițiat apropieri și el a domit bine. După.
   Era sâmbătă și iar avuseseră la masă bunătăți. El a exclamat de vreo două ori uff, uff ce bine am mancat, ce viață frate. După ce a băut o cafea mică, se relaxa fumând o țigară. S-a așezat în fața lui, i-a spus să lase puțin calculatorul ( lui îi plăcea să fumeze la calculator, uneori și noaptea) și i-a spus să o asculte. Avea ochi frumoși și în ziua aceea îi reușise machiajul foarte bine, de aceea a insistat să o privească în ochi. L-a întrebat liniștită dacă i-a plăcut mâncarea ,dacă nu e balonat. Mângâierile pe burta care se cam rotunjise au fost edificatoare și n-a zis decât  mmmm.
      Nu o să mai ai nimic din toate astea, dacă nu te potolești, tot, da tot o să pierzi. Ești destul de bolnav și-o să mori singur ca un câine, uită-te la tine! El nu se putea vedea dar când i-a zis uită-te la tine, s-a văzut în ochii ei ca un cîine sfrijit.
      S-a ridicat mândră de la masă ca și cum ar fi câștigat un maraton, căci era transpirată rău și s-a dus în dormitor la televizor. Rula o reclamă pentru drujbe dar nu și-a dat seama și se uita foarte interesată.
 Dinspre bucătărie nu se auzea nici un zgomot, nici măcar râgâieli, doar fumul de țigară venea în fuioare subțiri către dormitor.
 Când el a venit agale, a imbrățișat-o și a pupat-o pe frunte a fost atât de bine și abia atunci a simțit că poate să plangă dupa ataîtea zile. Dar n-a plâns. S-a desprins încet din brațele lui și s-a dus la bucătărie să frece aragazul și să-și facă un ceai de tei. L-a frecat cu Cif și l-a șters cu cărpa uscată de vreo trei ori. Apoi s-a liniștit.
       Încă nu știe precis ce sens să dea îmbrățișării lui însă femeile știu să aștepte și dacă nu știu vor fi nevoite să învețe. Și apoi vor putea, poate, să și ierte...
                                                  Dar nu vor uita.

 Mirela Dogaru  Cluj  14 mai 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă te regăseşti printre răndurile acestea, dacă cuvintele mele te-au făcut să-ţi reconsideri puţin valorile, dacă eşti de acord cu mine că fericirea o putem găsi şi în lucrurile mărunte sau dacă, pur şi simplu ţi-a plăcut cum am scris, lasă un semn de trecere.