luni, 17 decembrie 2012

O LUME RĂSTURNATĂ



   
 Avem dreptul să ascundem sau să denaturăm uneori adevarul? Sunt necesare unele minciuni nevinovate când ele aduc liniște cuiva?
      Am vorbit azi cu maică-mea la telefon, mă ruga insistent să merg la biserică, să mă spovedesc și să mă împărtășesc fiindca e postul Crăciunului și așa e bine. Imi spunea despre ușurarea pe care o voi simți cănd mă voi elibera de păcate. I-am răspuns încurcată și docilă ca o fiica bună ce sunt ,,da mamă, o voi face, stai liniștită”. Nu știu dacă vreun preot îmi va asculta șoaptele spășite sau dacă voi cauta alinarea între pereții reci ai bisericilor,dar știu cu siguranță că mi-aș fi dorit ca unele fapte să nu le fi făcut și că le regret înmiit.
      Nu aș fi vrut să o mint pe mama la vârsta cănd discern răul de bine, n-aș fi vrut să-i spun de atâtea ori că mi-e bine când mă uitam spre cer ca la o ultima scăpare, regret că am aruncat uneori vorbe –n vânt fără să mă gândesc că ar putea răni pe cineva, că am pus fapte rele pe umerii unor persoane dragi, în imaginația mea, unde au și rămas pe veci și imi pare rău că am crezut atâția ani că Dumnezeu ne-a dat o soartă pe care nu o putem schimba.
     Desfac cu repeziciune coletul pe care mi l-a trimis și mirosul de „acasă„ se revarsă în bucătăria mea. Bunătăți. Ciocolată, bomboane de pom... Sunt tot copilul ei.
    Atâția ani m-ai învățat să întorc și obrazul celălalt, așa te-ai priceput, așa ai crezut că-i bine. Te-ai gândit vreodată că poate ai greșit? I-aș fi strigat( dar cum aș fi putut să o fac?): „ De ce nu m-ai invătat sa-mi pese mai mult de mine, de ce a trebuit să învăț singură, atat de greu, să ma iubesc? Dar mama e departe și chiar dacă n-ar fi... Am crescut mamă și acum știu singură ce trebuie făcut. Oricum îți mulțumesc, m-ai nascut o luptatoare si-ntr-un final am gasit  drumul...

„Întinde-ți mâna după stele , poate nu le vei putea atinge dar nu te vei târî „