Adevărul e
că avea halatul cam scurt. Ne dădeam
coate, văzându-i cochetăria concentrată
în lungimea halatului însă când îi
măncam ciorbele, nemaipomenit de gustoase, îmi făceam,, mea culpa,, pentru
gândurile malițioase.
Tanti Erzebet,
Erji pe diminutivul ei ardelenesc, era bucătăreasă în locul unde ma aflam cu
ceva ani în urmă. Lucra la noi de câțiva ani buni și începuse să-l transforme
pe ,,îi,, în ,,este,, supa era cioarbă, mălaiul ardelenesc se
transformase în porumb, mai rămânea
să-i găsim un dobrogean, că era văduvă, și nudistă o făceam la Vama Veche.
Vecinul de la câteva case mai încolo, văduv
și el, își făcea mereu drum să-i aducă verdețuri proaspete pentru cioarbe.
Aducea doar câte puțin să poată
veni iar cât mai curând. Dar doamna
Erji, căci ne-a rugat să-i zicem doamnă, că deee... era apreciată de atăția
turiști, era insensibilă la moșul care îi dădea târcoale.
Rădeam zicându-i că are poate doar doi ,
trei ani mai mult ca ea, însă aveam să aflăm mai târziu că, doamna Erji,
purta în suflet, un dor din
Ardeal.
Cînd
și-a făcut apariția, dezinvolt, grizonat, șmecher și alunecos, domnul Sandu a
făcut-o să uite mămăliga neîntoarsă și tochitura la foc mare. Având nevoie să suplimentăm personalul în
bucătărie, doamna Erji a știut ea repede pe cineva, a dat un telefon
transpirată toată și ne-am pomenit în două zile cu marele maestru bucătar.
Temperatura devenise de-a dreptul sufocantă în bucătărie, căci dragostea clocotea în bucătăreasă mai
abitir ca ciorba în oale. Parcă halatul se făcuse mai scurt, părul permanent
mai creț iar faianța din baie era stropită cu nuanțe de roșcat din cauză de
vopsit în miez de noapte.
Se certau ca nebunii, era un spectacol
zilnic în bucătărie, ospătarele nu
ridicau ochii din bonuri ca nu cumva să-l atingă pe domnul Sandu cu vreo
privire, căci riscau să nu primească comanda sau să o primească aiurea și
atunci, adio bacșis.
Asistam nedumerită la jocul de-a
șoarecele și pisica, la provocările lansate de bucătarul nostru, căreia îi
placea nespus să o ațâțe pe cea care îl sorbea din priviri. Am realizat, după
un timp, că dragostea era unilaterală, că domnul Sandu venise pur și simplu la mare, cu un dor de hoinăreală
nepotolit. Era arogant, încă suplu la vârsta lui însă caracterul lui, avea
aceIași subțirime ca și silueta.
A plecat îm plin sezon, lucru care nu m-a
mirat, în urma unei altercații minore în legătura cu o mămăligă.
Doamna Erji s-a îmbolnăvit, a făcut
febră și a plâns zile în șir. Abia mai făcea mâncare, poate doar din respect pentru noi, fiindcă
altfel ar fi bolit de dor cât era ziua de lungă.
Doamne cât m-am mirat de suferința ei,
am râs, am condamnat-o și am comentat cu
prietenele la cafea. Nu înțelegeam cum la vârsta ei poate să aibă un astfel de
comportament. Ce-i mai trebuie, ce atâta gelozie și suferință, îmi ziceam, deși știam că dragostea prostește. Avea
atunci 49 de ani...
Iartă-mă tanti Erji că n-am știut, în
infatuarea puținilor ani pe care-i aveam
atunci, că dragostea trăiește-n noi pânâ târziu, chiar dacă ea devine afecțiune
și atașament, că o îmbrățișare e
binevenită chiar dacă vine însoțită de dureri de spate, că inima plînge oricând
dacă-i rănită, că trădările dor la fel de mult la orice vârstă, că doru-i dor
indiferent de culoarea părului și că
iubirea se poate isca atunci când ai încetat să speri, trăind agățată de trecut.
Și
în seara asta , nu știu de ce, mi-am
adus aminte de zilele acelea și n-am putut să dorm pănă n-am scris. Poate mi-era dor să scriu sau poate, aveam
nevoie de o spovedanie.
O floare mov pentru tine Doamna
Erji, acolo unde ești, că puțin mov
nu-i strică niciunei femei.
Mirela Dogaru
Cluj, 11
mai 2016
Nu ma regasesc in doamna Erji, ca eu mi-am gasit dragostea in tinerete si o pastrez si acum, dar garantez ca uneori, imbratisarile vin cu durere de spate. :)
RăspundețiȘtergereSuperb, draga mea. Nu stiam ca scrii atat de frumos. Felicitari. Scrii cu sufletul. M-ai facut sa ma opresc din alergare, sa citesc, sa meditez un pic, cu un zambet in coltul gurii si sa ma simt imbogatita! Esti speciala! Sa nu uiti asta niciodata! Rely.
RăspundețiȘtergereAprecierea e cu atat mai importantă venind de la un artist.Multumesc, vecina mea specială!
Ștergere!