Alergăm, muncim, ne creștem copiii daca
avem,ne gândim să-i facem ...
cândva, dacă nu-i avem, zidim case, cumpărăm aparatamente, mobile, covoare, facem
rate sau ,,împrumutăm” de la părinți... cei care pot, injurăm cu obidă când ne găsim mașina lovită în parcare...(offf mașina frumoasă cumpărată din Bulgaria fiindcă buzunarul românesc se deschide mai puțin peste graniță). Ne bucurăm și ne întristăm alternativ, zi
după zi, ne trăim viața ca într-un
montagne –russe, cu suspans, cu teamă și speranță deopotrivă adesea previzibil și plat.
Câte
dintre noi am facut mereu ce TREBUIE și nu ce ne
doream, de câte ori am spus DA când de fapt simțeam NU și de cate ori
am spus ,,da mamă mi-e
bine,, când
poate, ne uitam spre cer ca la o ultimă scapare?
Astăzi m-am trezit copleșită de razele soarelui, geamul de la dormitor le primește cu generozitate. M-am intins ca o pisică...bine hranită și mi-am dat seama, așa pe stomacul
gol, că
tare-mi mai sunt dragă. Mi-am privit
aripioarele care parcă aveau o curbură chiar placută, mi-am atins locul unde ar fi trebuit sa fie patrațele pe abdomen, m-am gândit la dansatoarele de belly dance și m-am simțit voluptoasă.
Am deschis
larg fereastra să intre aerul plăcut de afară și apoi cu ceașca de cafea în
mână am întampinat încă o zi in care sunt sănatoasă și-mi trimit cu drag ocheade
in oglindă.
Hihihi, mi-esti draga fato, tu care ai pus pe hartie (?) vorbele astea! DA, ma recunosc si recunosc alte o mie de fete care , ca si mine si-or fi zis ca merita sa fie fericite, dandu-le dracu" de griji zilnice. Si ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, o recunosc si pe fica mea, o frumusete de fata, care a aprobat bucuroasa propunerea de zacusti + muraturi. Numai despre vre-o bunica de-a mea nu stiu daca ...avea timp sa VREA sa fie fericita, cu razboi, cu barbat pe front, cu mosie...alte timpuri!
RăspundețiȘtergereOameni noi la vremuri noi! Ceea ce am vrut sa punctez este nemultumirea continua a oamenilor zilelor noastre, zile care, prin comparatie cu a bunicilor nostri sunt mai bune.
RăspundețiȘtergere